Învelitoarea acoperișului este practic stratul exterior al acestuia, amplasat pe structura de rezistență. Învelitoarea poate fi realizată din mai multe tipuri de materiale precum țigla ceramică, țigla metalică, plăci bituminoase sau din fibrociment, olane ceramice sau din beton, tablă cutată sau din diferite tipuri de materiale naturale precum stuful ori paiele.
Această parte a acoperișului este cea mai expusă intemperiilor și astfel riscurilor deteriorării. De-a lungul timpului orice proprietar se poate aștepta să se confrunte cu furtuni, grindină, vânt sau cantități mari de precipitații. Alte riscuri, precum cutremurele sau incendii sunt mult mai rare, însă nu trebuie excluse.
Prin urmare, rezistența învelitorii unui acoperiș se referă la capacitatea de a rezista factorilor de risc, acesta lucru fiind deosebit de important.
Unul dintre aspecte este rezistența la impact. În acest sens au fost efectuate nenumărate teste care clasifică tipurile de material. De exemplu Underwriters Laboratories din Statele Unite ale Americii au implementat o modalitate de testare ce cuprinde aruncarea unor bile de oțel pe suprafața diferitelor materiale, cu scopul de a le testa rezistența. Testul este denumit UL 2218 Standard și odată testate, materialele sunt clasificate pe o scară de la 1 la 4, 4 fiind cele mai rezistente.
Deoarece orice construcție înseamnă investiție financiară și de timp, este firesc să îți dorești să alegi cele mai bune materiale.
Alte aspecte importante sunt rezistența la vânt și incendii.
Apelează la ajutorul profesioniștilor pentru a afla despre elementele de fixare și racordare existente și modalitățile de consolidare disponibile, care vor crește rezistența acoperișului în caz de vânt puternic.
În ceea ce privește rezistența la incendii, materialele sunt încadrate în clasa A, B și C. Cele încadrate în clasa A rezistă expunerilor directe la foc de intensitate crescută, pe când cele din clasa C rezistă doar unor expuneri minime.
Șindrila bituminoasă este unul dintre materialele frecvent utilizate pentru învelirea acoperișului. Acest tip de material poate fi întărit cu materiale organice sau fibră de sticlă. Prin adăugarea de compuși de tipul cauciucului, șindrila bituminoasă are o rezistentă mai crescută la intemperii.
Metalul este de asemenea utilizat destul de frecvent. Deși metalul era considerat înainte un material pentru uz comercial, acesta a devenit atractiv și pentru proprietarii de case rezidențiale. Avantajul este că aceste tipuri de acoperișuri pot rezista până la 40 de ani, au o greutate mică și sunt încadrate în clasa A sau B pentru incendii. În schimb nu înregistrează performanțe notabile în cazul intemperiilor. Spre deosebire de alte tipuri de materiale care pot fi reparate relativ ușor, în cazul metalului loviturile cauzate la impact sunt dificil de reparat.
Plăcile din ardezie au o durabilitate crescută, de până la 100 de ani, dar necesită o investiție financiară mai mare. Este de asemenea un material greu, care nu poate fi folosit pentru toate acoperișurile.
Țigla este un alt material folosit foarte frecvent. Rezistența în cazul intemperiilor depinde de tipul acesteia. Țiglele de beton au o durabilitate crescută, de peste 20 de ani și de asemenea o rezistență crescută la intemperii. Țigla ceramică are o durabilitate foarte mare, însă poate fi ușor afectată în caz de grindină sau alte lovituri directe. Principalul dezavantaj al țiglei este greutatea crescută.
Lemnul este un material care, contrar așteptărilor se comportă bine în caz de intemperii. Este important însă ca acesta să fie tratat cu substanțe ignifuge.
Sursa: community.homedepot.com
Redactor în cadrul redacției Creative Art Copywriting
