Burlanele sunt acele tuburi amplasate pe fațada clădirilor, prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. Importanța burlanelor este mult mai crescută în perioadele reci, cu precipitații abundente. Acestea au în primul rând o funcție practică, de colectare și evacuare a apei care se scurge de pe acoperiș, dar totodată și una estetică.
Burlanele, alături de jgheaburi, formează sistemul pluvial al unei clădiri, care o protejează de umiditate și de efectele acesteia, contribuie la prelungirea duratei de viață a clădirii și elimină costurile ce pot surveni în cazul în care acoperișul necesită reparații. În absența acestor elemente, apa s-ar prelinge pe suprafața clădirii, infiltrându-se în zidărie și erodând materialele utilizate la construirea suprafeței clădirii.
Cu toate că uneori proprietarii unei case noi pot avea impresia că utilitatea sistemului pluvial este redusă, iar unii arhitecți le elimină, acesta este absolut necesar în cazul acoperișurilor cu pantă și trebuie prevăzut încă din faza de proiectare.
Unul dintre materialele cel mai frecvent utilizate la fabricarea burlanelor este tabla, însă există și alte soluții, dezvoltate ulterior, care oferă o durabilitate și o rezistență mai crescută. Putem enumera PVC-ul, PVC-ul dur, oțelul zincat la cald și protejat cu plastic, sau plasticul extrudat. Aceste materiale sunt mai ușoare și rezistă mult mai bine la șocuri, condiții de vreme diverse, umiditate și schimbări bruște de temperatură. Dacă burlanele de tablă au o durată de viață de aproximativ 25-30 de ani, cele realizate din aceste materiale pot rezista dublu sau chiar triplu. În plus acestea se montează cu o mai mare ușurință iar paleta coloristică este mult mai variată, fiind mult mai ușor de asortat cu tonurile de culoare ale clădirii. Costurile sunt însă mai ridicate decât în cazul sistemelor realizate din tablă, iar eficiența depinde și de calitatea manoperei.
În cazul sistemelor pluviale din oțel, rezistența în timp depinde și de protecția anticorozivă. Principalii factori care contribuie la deteriorarea acestora sunt radiațiile ultraviolete și zgârierea, care fac loc coroziunii. În cazul materialelor precum titan-zincul și cuprul, nu mai există aceste probleme, însă acestea sunt de asemenea mai scumpe.
Un lucru esențial la montarea burlanelor este distanța la care se face deversarea apei colectate, față de soclu. Deversarea apei trebuie să aibă loc la cel puțin 20 de cm de soclu, pentru a evita infiltrarea umezelii în fundația sau zidăria clădirii.
Întreținerea burlanelor
Orice fel de burlane necesită un minim de timp acordat întreținerii lor. Acestea trebuie curățate cu regularitate de plante și resturi vegetale. În caz contrar, acestea s-ar putea deteriora, fiind mai apoi necesară înlocuirea lor. O soluție practică în acest sens este instalarea parafrunzelor pentru jgheaburi. Acestea ajută la menținerea curată a burlanelor și previn apariția problemelor.
Pe timpul iernii, zăpada acumulată în jgheaburi trebuie curățată periodic, pentru a nu se transforma în gheață. În cazurile în care nu este posibilă curățarea manuală a acestora, fie din cauza înălțimii, fie din cauza arhitecturii clădirii, este recomandată montarea unei instalații de degivrare. Instalația constă practic în cabluri încălzitoare, care se amplasează în jgheaburi și burlane și au ca scop prevenirea acumulării de gheață și a deteriorării burlanelor. Cablurile nu sunt afectate de umezeală și pot fi prevăzute cu diferiți senzori, pentru conectare și deconectare automată.
Sursa: neiltortorella.com
Redactor în cadrul redacției Creative Art Copywriting
