Acoperișurile cu șarpantă sunt cel mai frecvent întâlnit model de acoperiș. Șarpanta reprezintă practic scheletul acoperișului în pantă, care poate fi realizat fie din lemn ori metal sau, mai rar, din beton armat.
Realizarea unei șarpante depinde în mare măsură de tipul de material ales pentru învelitoare, de forma acoperișului și de utilizarea ulterioară a spațiului de sub acoperiș. Materialul cel mai des utilizat la noi în țară pentru realizarea șarpantei este lemnul.
Șarpantele au mai multe elemente componente, printre care: pop – stâlp din lemn; pană – grinda intermediară din lemn; cosoroabă – grindă din lemn situată la marginea acoperișului, care de regulă se sprijină pe centuri din beton armat, de care se ancorează; căprior – este un element din lemn înclinat care se sprijină pe pane și cosoroabe, peste care vin montate astereala și învelitoarea, astereală – scândură care se montează peste căpriori, peste care vine mai apoi instalată folia anticondens, șipcile și învelitoarea.
Pentru construirea scheletului acoperișului, este necesar un proiect de rezistență și un extras de materiale. Proiectul șarpantei este esențial pentru o construcție calitativă și durabilă. Pentru realizarea structurii de rezistență sunt necesare calcule exacte. Dimensionările greșite pot duce chiar la prăbușirea acoperișului, mai ales în perioadele reci, cu acumulări masive de zăpadă sau vânturi puternice.
Principalele erori întâlnite la construirea șarpantelor sunt: o slabă ancorare, care poate duce chiar la desprinderea acestora în caz de vânt foarte puternic; proasta realizare a detaliilor de îmbinare;
dimensiuni greșite, prea mici, ale elementelor, care pot duce la ruperi în cazul acumulării unor mari cantități de zăpadă; lemnul nu este pregătit în mod adecvat, de exemplu dacă nu este curățat de coajă acest lucru poate favoriza apariția cariilor.
Extrasul de material este necesar pentru achiziționarea cantităților necesare de materiale.
Odată făcute calculele, următorul pas este comandarea lemnului, care se face de obicei la un depozit de cherestea. Această etapă, aparent simplă, poate însă ridica de multe ori probleme, deoarece lemnul calitativ și adecvat acestei lucrări este dificil de găsit la un preț acceptabil. Acesta trebuie să fie în primul rând uscat, deoarece lemnul umed va crăpa foarte repede. În mod normal lemnul ar trebui uscat pentru câțiva ani, în mod natural, sau uscat de către firme specializate, în cuptoare speciale.
Dacă nu reușești să găsești lemn uscat, este esențial să fii atent la detalii precum existența mucegaiului sau a cariilor, care trebuie evitate sub orice formă. Totodată, lemnul trebuie să fie drept, necurbat. Este indicată mai apoi depozitarea acestuia pentru o perioadă de cel puțin câteva luni pe plan drept, cu spații pentru ventilare, ferit de bătaia directă a soarelui.
În ceea ce privește construirea propriu zisă a șarpantei, primele elemente care vor fi montate pe clădire sunt penele. Acestea sunt montate cu ajutorul unor tije metalice lăsate din centura de beton, sau prin intermediul unor tije metalice filetate, special montate la turnarea betonului.
Urmează mai apoi montarea popilor. Este preferabil ca aceștia să fie fixați pe tălpi cu ajutorul elementelor de fixare prefabricate din tablă. Folosirea scoabelor poate duce la crăparea necontrolată a lemnului.
Următorul element care trebuie montat este coama și mai apoi căpriorii. Aceștia din urmă se vor ancora cu ajutorul cleștilor.
Odată realizat scheletul din lemn, peste acesta se montează astereala, finalizând întreg procesul de construire al șarpantei.
Sursa: myrooff.com
Redactor în cadrul redacției Creative Art Copywriting
