Ignifugarea este procedeul prin intermeduil căruia se sporeşte nivelul de rezintenţă la ardere al unui material. Ignifugarea se aplică, de regulă, esenţelor de lemn şi materialelor textile.
În cazul construirii unui acoperiş, cantitatea de lemn folosită este foarte mare. Lemnul se foloseşte la construcţia şarpantei şi este întâlnit în pod sub formă de stâlpi şi grinzi. Atunci când se demarează procesul de ignifugare a acoperişului, în primul rând se aplică lemnului care intră în componenţe şarpantei.
Cum se realizează acest proces. Prin ignifugarea lemnului se urmăreşte sporirea rezistenţei în faţa focului. Acest proces se realizează prin imersie, pulverizare sau pensulare. Imersia reprezintă scufundarea plăcilor respective de lemn în substanţele aferente acestui procedeu. Această procedură se poate aplica pieselor neasamblate. Imersia reprezintă cea mai eficientă cale de sporire a rezistenţei lemnului în caz de incendiu.
Metodele de suprafaţă, pulverizarea şi pensulare, sunt mai uşor de aplicat şi pot fi folosite pe piese deja asamblate.
Pentru ca rezultatul acestor procedee să fie cel dorit, aplicarea substanţelor pentru ignifugare trebuie realizată în conformitate cu indicaţiile producătorilor, iar operaţiunea ar trebui repetată la un anumit interval.
Pe lângă acest procedeu de sporire a rezistenţei lemnului în faţa flăcărilor, acoperişului trebuie să i se asigure o izolaţie în faţa focului şi prin intermediul materialelor folosite pentru izolaţia acestuia. Majoritatea materialelor de izolaţie deţin şi această caracteristică, sunt ignifuge, însă trebuie acordată o atenţie specială acestui aspect în momentul achiziţionării produselor, cerând toate datele producătorului.
Pe lângă faptul că un acoperiş acoperă întreaga casă, prima încăpere aflată sub el este podul. În multe dintre cazuri podul devine un loc de depozitare, uneori nu foarte bine ventilat, o posibilă sursă de incendiu sau o cale de extindere a acestuia. Din acest motiv este indicat ca procesul de ignifugare să se extindă şi asupra acestei părţi a casei, aplicându-se acelaşi procedeu. Este de evitat depozitarea materialelor inflamabile în aceste spaţii şi ar fi foarte bine dacă s-ar acorda o atenţie sporită ventilării şi aerisirii frecvente.
Ignifugarea unui acopriş este foarte importantă, acest procedeu putând face diferenţa între o nenorocire şi un incident, putând chiar salva vieţi.
Absolventă a Facultăţii de Filologie, am încercat să dau limbii române ceea ce i se cuvine, cu respect şi conştiinciozitate, să o aşez în ierarhia mea pe unul dintre cele mai înalte locuri. Am comunicat într-o limbă română curată şi corectă, atât ca regizor radio – în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, între anii 1995-2008, dar mai cu seamă, în presa scrisă, ca redactor la Revista Lacucina, între anii 2007-2013, şi ulterior, din anul 2016 până în prezent în cadrul redacţiei Creative Art Advertising. Respectând limba română şi citirorii, documentându-mă permanent cu interes şi asumare, informându-mă despre tot ceea ce apare nou în domeniile abordate, scopul meu este de a redacta articole corecte, bogate informaţional, fluente, sistematizate, accesibile şi utile. Modul în care îmi abordez misiunea, cu dedicare şi interes, se reflectă în rândurile aşternute de mine pentru cititori, cărora doresc să le transmit mesajul cât mai limpede, într-o scriere curată şi corectă. Oricât de grea ar fi tema abordată, provocarea este foarte mare, reuşind astfel să tratez şi să parcurg orice subiect care ar putea trezi interesul cititorilor sau le-ar fi de folos.
